Ajunsesem în Strasbourg noaptea. Trebuia să dormim acolo, aşa că am hotărât să facem o plimbare înainte. Fiind tineri şi impulsivi, eu împreună cu 2 prieteni am decis să mergem separat de grup, să vizităm oraşul. După vreun kilometru parcurs pe străzile din Strasbourg, ne întâlnim cu un grup de “afro-americani”. Am spus că ne-am întâlnit cu dânşii (chiar dacă erau pe cealaltă parte a străzii) fiindca unul din prieteni (să-i spunem E.R.) începe să îi “salute” ca-n filme:
Yo! Wassup, nigga motherfucker
După ce am scăpat de o posibilă bătaie cruntă fiindcă francezii nu ştiau limba engleză (în general nu ştiu alte limbi străine fiindcă exagerează cu naţionalismul – părere personală) am continuat plimbarea, căutând o toalată. Am oprit un trecător şi am început să îi explicam în engleză şi în română ce căutam (bathroom, baie, wc). După o serie de insuccese, întreb pe unul din amici “Mă, cum dracu se spune la toaletă în franceză?”, moment în care francezul, foarte vioi, spune “Aaa…toilette. Droite, gauche, droite”. Nu am înţeles decât că trebuie să o luam înainte, aşa că îi multumim şi ne continuăm drumul. Ajungem un kilometru mai târziu în faţa unui bar şi hotărâm să intrăm, având neapărată nevoie de o toaletă. Ne aşezam prima dată la bar, comandăm 3 beri (prima dată când am băut Carlsberg), iar eu cu R.E. mergem la baie. După ce revenim, era rândul celuilalt amic să meargă la toaletă, moment în care mă întreabă cum se zice ocupat în franceză. Îi zic la mişto “occupé”, fără să îmi dau seama că am dreptate. După ce intră în baie, îmi vine ideea să îi fac o farsă. Intru şi încep să scuip şi să dau cu picioarele pe acolo – ca să par mare şi rău – şi bat la uşă. Dinăuntru se aude un occupe subţire şi lung. Era mai mult un “o-ccu-peeee”. Mă pufneşte râsul, stau puţin şi încep iar să scuip şi să lovesc chestii pe acolo. Bat din nou la uşă. Aud un o-ccu-peeee mai subţire. Nemaiputând să mă abţin îi zic “Occupee în gâtu’ mă-tii, huh?”. Astă răsuflă uşurat că eram eu şi în acelaşi timp începe să mă înjure. L-am lăsat să înjure şi m-am dus la bar, unde R.E. socializa cu barmanul. El în
romană, barmanul în franceză. Astă îl injura pe ăla cu zâmbetul pe buze, ăla zambea, ăsta mai zicea ceva şi râdea, ăla râdea şi el. L-am tras deoparte, i-am zis că e dobitoc, l-am aşteptat pe celălalt coleg şi ne-am întors la autocar.
Încă mă mir cum naiba am scăpat fără să luăm bătaie din Strasbourg.
Pentru concursul visurât şi pentru amuzamentul meu.



