O chestie care ma enerveaza/deranjeaza este cand ma suna cineva din familie si imi reproseaza ca nu am dat nici un telefon sa le comunic ca nu vin acasa sau ca nu mananc acasa. De fiecare data cand intreb de ce sau ce rost avea sa dau telefon primesc urmatorul raspuns “imi faceam griji”.

Pe mine chestia asta ma enerveaza, partea cu grijile.

In primul rand, am incercat sa le explic ca daca nu suna telefonul, nu au de ce sa isi faca griji, inseamna ca nu am patit nimic. Mai grav e cand suna telefonul, pentru ca atunci ar putea suna cineva de la politie sau salvare, ca sa dea o veste proasta.

In al doilea rand, nu inteleg ce ar putea ei sa faca daca as pati ceva. Daca da o masina peste mine sau daca patesc vreun accident (Doamne fereste) , cel mai probabil nu au ce sa faca ai mei, doar sa vina sa ma vada si sa imi ofere “suport moral”. Ei ori nu inteleg chestiile astea ori vor sa fie ei primii care afla daca am patit ceva.

Catre ai mei :

1. Faceti-va griji cand suna telefonul, nu atunci cand uit eu sa sun.

2. Daca (Doamne fereste iar) patesc ceva, am sa am grija sa nu fiti primii care afla. ;)