Aşa cum v-am ameninţat, astăzi vă voi vorbi de Carol, o franţuzoaică frumuşica foc, puţin plinuţă şi foarte timidă. În clasa a 11-a [prin 2000 sau 2001] am fost în Franţa la un schimb de experienţă, în Auberville, la 208 km de Paris. E un oraşel destul de micuţ şi destul de liniştit [cel puţin era]. Noi [7 băieţi şi 20-30 fete] făceam schimb de experienţă la un liceu cu profil textil. Eu nu ştiu ce căutam acolo. Franceza nu ştiam şi cu textilele nu aveam nici o treabă. În fine!! Eram într-o zi în curtea interioară a liceului, stăteam şi îi înjuram pe francezi în limba romană când trei tipe vin la mine.
Una : “Tu [bla bla bla] embrasser” [tu trebuie să o saruţi - pe Carol]
Eu : “Să o îmbraţişez? Cum să nu!” [şi iau fata în brate - sper că aţi înţeles cum am judecat]
Aceeaşi : “Non, non non!! TU [bla bla bla] embrasser“
Eu : “Dianaaaaa!!” [translatorul nostru oficial]
[explic problema şi vorbeşte fata cu franţuzoiaca]
Diana : “Trebuie să o saruţi pe aia” şi arată spre Carol
Eu : “Hai mă, lasă-mă în pace” [eram timid şi prost]
Alţii : “Du-te măi, prostule” [ mă cunoşteau]
“OK! Am fost păcălit cumva, nu ştiu cum s-a întâmplat asta. Mă duc cu fata [Carol] în baie, că aşa trebuia să se întample. Ajunşi acolo, începe ea să îmi zică ceva în franceză. Înţelegeam eu pe sărite. Am priceput până la urmă ideea în mare. Trebuia să stăm puţin acolo şi să ieşim spunând că ne-am sărutat [asta vroia fata şi ştia ea ce ştia]. Stăm câteva secunde, ieşim, spunem că ne-am sărutat. Una din prietenele ei zice că nu crede, că trebuie să mergem iar acolo şi să ne sarutăm, dar trebuie să vadă şi ea asta. Aşa că noi stăteam în budă, franţuzoiaca se uita cu un ochi la noi şi cu celălalt la toţi ceilalţi care stăteau grămadă la intrarea în toalată. OK! Trebuia să facem asta. Ne uităm unul la celălalt, ne apropiem încet unul de altul, înghit în sec, închid ochii, deschid puţin gura, se lipesc buzele şi dau peste o limbă. Primul gând: “ce dracu face asta?” Continuăm. Începuse să îmi placă când s-a terminat totul. Frantuzoiaca dă ok-ul, afară unii râdeau, alţii chicoteau, în fine. Am ieşit de acolo şi am aflat că franţuzoiacele jucau nu ştiu ce joc de carţi şi asta a fost pedeapsa pentru Carol. Ne-am dus fiecare la grupul nostru şi tot restul zilei ne-am uitat unul la celalalt, iar a 2-a zi, ca să o fac geloasă, m-am combinat cu o româncă. [PROOOOST!! V-am zis!]“
Oricum, întâmplarea asta nu cred că am să o uit vreodată.
- Fin -
