Viata de santier

Este weekend si dupa cum v-am promis, astazi va voi povesti cum este viata de santier (cel putin pentru mine). In primul rand, este mult mai interesanta decat cea de la birou, asta si pentru ca am pus mult suflet in coltul acela de rai (am sa pun si poze intr-o zi).

Programul incepe oficial la ora 8, iar neoficial la 7:20, cand ma trezesc si fac rondul de dimineata, descui usile, ma spal, beau cafeaua si fumez o tigara (nu neaparat in ordinea asta). Ca sa fiu acolo la ora aceea, am preferat sa dorm la padure, in cabana, toata saptamana. La ora 8:00 -8:10 muncitorii firmei se duc pe santier si sosesc echipele lui Adi si lui Costica. Programul se termina oficial la 17:00, iar neoficial 18:30 – 19:30, depinde cand pleaca echipa lui Adi.

Nefiind inginer constructor de meserie, misiunea mea la punctul de lucru este de a asigura logistica si buna desfasurare a lucrurilor. Saptamana aceasta insa, datorita neseriozitatii unei firme si a faptului ca majoritatea muncitorilor sunt la alte puncte de lucru (de unde ies bani), oamenii aflati in raspunderea mea, nu au avut cum sa faca ce au invatat si au fost desemnati sa faca curatenie. Astfel :

- dulgherul spala caramida aparenta

- intalatorul stergea geamuri

- muncitorul necalificat dadea cu matura

- femeia de serviciu spala pe jos

- inginerul muta schele

In caz ca nu v-ati dat seama, inginerul sunt eu. Probabil in haosul de pe santier am fost pacalit cumva de caram schelele dintr-ul loc in altul, iar cand mi-am dat seama de atributiile fiecaruia, era prea tarziu sa mai dau inapoi.

P.S. O chestie interesanta pe care am realizat-o saptamana aceasta este urmatoarea : cu cat esti mai “mic” cu atat faci mai multe mofturi.

Pui de pisică

A născut fătat Floricica.

Pentru cei ce nu stiu cine este Floricica, ea este mascota firmei la care lucrez.

Acum ceva timp, “mami” a venit la sediu cu o pisica pe care o găsise în faţa uşii. Am adoptat-o ( şi când zic am, mă refer la colectiv în general şi la o persoană în particular) şi am avut, cât de cât, grijă de ea (excludem perioadele în care a fost fugărită/speriată cu mingea). Acum doua luni şi jumătate, Flori a intrat în călduri, a sărit gardul, a trecut strada, a mai sărit un gard şi s-a împrietenit cu un motan negru. După ce a dormit două zile în deplasare, s-a întors gestantă.

După 9-10 săptămâni de sarcină, a fătat acum două zile doi pui morţi, iar ieri trei pui, din care unul a murit. În concluzie, Flori are doi pui (îi vedeţi mai sus) care, sincer să fiu, seamănă cu doi hamsteri.

Concluzia

Aseara am petrecut cu prietenii si am reusit sa ma culc la ora 4 putin ametit. Astazi dimineata m-am trezit la 8, mi-am luat cadourile si am venit la sediu, deci nu sunt in cea mai buna forma. Noroc cu cadourile, ca ma mai binedispun. Am scris acum 2 posturi ce mi-as dori de ziua mea, iar acum am sa scriu ce am primit.

Ruscac laptop Trust BG-4400P

Telefon Samsung U600

Wireless N Broadband Router

Pe langa cele de mai sus, am primit si :

- un tricou galben cu burta

- Scrabble, baloane si un papagal

- un tort si o prajitura, ambele foarte gustoase

Concluzia este ca sunt foarte multumit de cadouri si de faptul ca am petrecut cu prietenii mei.

Urmatoarea

@irene : “Cred ca acest post il asteptai”

Pe urmatoarea (o sa ii spunem G) o stiam de cativa ani, de pe vremea cand nu avea ochelari si purta aparat dentar. Nu mi s-a parut cine stie ce la inceput. Era o fata mediocra, ca si aspect. Ne-am reintalnit un an (sau ceva de genu) mai tarziu prin intermediul unei prietene comune. Am fost invitat la un joc de carti si era si ea acolo. La sfarsitul serii, a vrut sa plece acasa, insa fiindu-i frica de caini, am convins-o sa ramana acolo si sa dormim impreuna (ca amici). Ne-am bagat in pat, ne-am facut ca ne uitam la televizor si incet incet am inceput sa comunicam, apoi sa ne strangem in brate, etc. Pe la 4-5 dimineata am reusit sa ne sarutam si-am adormit buza in buza (cica eram “adorabili”)

A doua zi nu am stiut cum sa reactionez. Nu stiam daca vreau sau nu o realtie cu ea. Intr-o seara m-a chemat la ea, m-am dus, am stat de vorba si am continuat de unde ramasesem. Asa a inceput relatia noastra. Am inceput sa dormim unul cu celalalt, la inceput mai mult la ea, iar apoi si la mine. Relatia nu a fost deosebita, a fost o relatie normala. Am reusit sa ma si indragostesc de ea si sa plang cand ne-am despartit.

Si acum sa trec la subiect. Ceea ce a fost ciudat, daca pot sa spun asa, la relatia asta, a fost sfarsitul. Nu sfarsitul in sine, ci motivul despartirii. Eu am o scuza, am gandit situatia mai mult decat trebuia, ca de obicei. Nu stiu care e scuza ei. Ne-am despartit pentru ca eu vroiam sa raman la Vaslui dupa ce terminam facultatea (adica in acel an), iar ea nu vroia sa vina la Vaslui dupa ce urma sa termine facultatea (adica peste 3-4 ani, master si chestii). Era clar ca peste 3-4 ani nu vom putea fi impreuna, asa ca am decis ca nu are rost sa continuam relatia, deoarece nu are viitor. Am vorbit despre asta, am plans amandoi, nu am rezolvat nimic, evident. Asa ca intr-o zis, cu lacrimi in ochi, m-a sunat sa imi spuna ca nu are rost, ca e mai bine sa ne despartim (din astea). Ma asteptam la asa ceva asa ca, pe moment mi-a venit sa zambesc. Pe urma am realizat ce s-a intamplat cu adevarat.

O alta chestie interesanta mi s-a parut a fi faptul ca la o saptamana dupa ce ne-am despartit, s-a cuplat cu fostul ei prieten. La telefon mi-a zis ca asa a fost sa fie, ca trebuie sa fie cu el ca sa ma uite pe mine si ca nu a fost ceva premeditat. Pe urma am aflat ca intr-o perioada scurta de timp a fost si cu mine si cu el si ce m-a amuzat cel mai mult a fost faptul ca el stia situatia si a acceptat-o asa. (Pentru informatiile alfate ulterior, nu bag mana in foc, dar tind sa cred ca sunt adevarate)

Cam atat am avut de zis.

Toaleta

Ajunsesem în Strasbourg noaptea. Trebuia să dormim acolo, aşa că am hotărât să facem o plimbare înainte. Fiind tineri şi impulsivi, eu împreună cu 2 prieteni am decis să mergem separat de grup, să vizităm oraşul. După vreun kilometru parcurs pe străzile din Strasbourg, ne întâlnim cu un grup de “afro-americani”. Am spus că ne-am întâlnit cu dânşii (chiar dacă erau pe cealaltă parte a străzii) fiindca unul din prieteni (să-i spunem E.R.) începe să îi “salute” ca-n filme:

Yo! Wassup, nigga motherfucker

După ce am scăpat de o posibilă bătaie cruntă fiindcă francezii nu ştiau limba engleză (în general nu ştiu alte limbi străine fiindcă exagerează cu naţionalismul – părere personală) am continuat plimbarea, căutând o toalată. Am oprit un trecător şi am început să îi explicam în engleză şi în română ce căutam (bathroom, baie, wc). După o serie de insuccese, întreb pe unul din amici “Mă, cum dracu se spune la toaletă în franceză?”, moment în care francezul, foarte vioi, spune “Aaa…toilette. Droite, gauche, droite”. Nu am înţeles decât că trebuie să o luam înainte, aşa că îi multumim şi ne continuăm drumul. Ajungem un kilometru  mai târziu în faţa unui bar şi hotărâm să intrăm, având neapărată nevoie de o toaletă. Ne aşezam prima dată la bar, comandăm 3 beri (prima dată când am băut Carlsberg), iar eu cu R.E. mergem la baie. După ce revenim, era rândul celuilalt amic să meargă la toaletă, moment în care mă întreabă cum se zice ocupat în franceză. Îi zic la mişto “occupé”, fără să îmi dau  seama că am dreptate. După ce intră în baie, îmi vine ideea să îi fac o farsă. Intru şi încep să scuip şi să dau cu picioarele pe acolo – ca să par mare şi rău – şi bat la uşă. Dinăuntru se aude un occupe subţire şi lung. Era mai mult un “o-ccu-peeee”. Mă pufneşte râsul, stau puţin şi încep iar să scuip şi să lovesc chestii pe acolo. Bat din nou la uşă. Aud un o-ccu-peeee mai subţire. Nemaiputând să mă abţin îi zic “Occupee în gâtu’ mă-tii, huh?”. Astă răsuflă uşurat că eram eu şi în acelaşi timp începe să mă înjure. L-am lăsat să înjure şi m-am dus la bar, unde R.E. socializa cu barmanul. El în
romană, barmanul în franceză. Astă îl injura pe ăla cu zâmbetul pe buze, ăla zambea, ăsta mai zicea ceva şi râdea, ăla râdea şi el. L-am tras deoparte, i-am zis că e dobitoc, l-am aşteptat pe celălalt coleg şi ne-am întors la autocar.

Încă mă mir cum naiba am scăpat fără să luăm bătaie din Strasbourg.

Pentru concursul visurât şi pentru amuzamentul meu.

În dar de ziua mea

Data : 14 iulie
Locaţia : Iaşi
Personaje principale : Eu cu 4 amici (persoane importante, nu spun cine)
Personaje secundare : 2 curve

Castingul pentru personajele principale a fost simplu. Am vorbit baieţii să mergem de ziua mea în Iaşi. Castingul pentru personajele secundare ne-a dat puţin de cap, la început. Am ajuns în Iaşi şi ne gândeam ce pula mea facem într-o zi aşa de specială. “Mă, pula mea, hai să mergem la curve!”. Buun! Odată stabilit ţelul nostru acolo am început să căutam bagaboantele. Am început cu ziarul. Anunţurile sunau beton : “Studentă curată şi îngrijită, caut domni generoşi”. Ne imaginam deja nişte fete bune de la FEAA sau ceva de genu. Sunăm fetele şi stabilim să ne întâlnim în faţă la o benzinărie. Mă duc cu unul din amici acolo să le aşteptam. Stăteam noi acolo timizi si emoţionaţi, când vedem cum se apropie 2 borâte de noi. Amicul mă întreabă : Frate, astea-s? Băi băiatule, erau nişte urâte şi nişte nespălate.. Zic “pulane, să vezi că astea-s”. Şi alea erau, mânca-le-ar moartea de şefe de promoţie. Renunţam la serviciile lor şi hotărâm să mergem la benzinăria Shell (cei din Iaşi ştiu) de la gară. După negocierile cu peştii, luăm 2 zdrenţe şi ne îndreptăm către apartament. În acest moment, amicul 1 şi amicul 2 îşi încheie rolurile în această povestire, ducându-se cu zdreanţa 1 într-o cameră. Eu cu ceilalţi doi şi cu “prinţesa” alegem cealaltă cameră. Eu, fiind sărbatoritul, intru primul. Fac ce fac acolo, îmi termin treaba şi ies din cameră, lăsând loc pentru amicul 3. Acesta intră, iar eu aprind o ţigară. Două fumuri mai târziu iese, îmbracat. Apare şi zdreanţa în uşa şi îl cheamă pe amicul 4. Numărul 3 ăsta începe să îmi explice cum că nu şi-a dat drumul, că fură aia curent. După alte 2 fumuri iese şi amicul 4, se duce la geam şi aruncă prezervativul pe geam.
Deci (ştiu că nu aşa se începe o propoziţie) cât timp am fumat jumătate de ţigară, doi dintre amicii mei făcuseră sex cu una.

Acum, ori eu fumez încet tare ori dânşii fut repede.

P.S. După ce au pleacat zdrenţele, am intrat în cameră să vedem ce s-a întâmplat. Am găsit prezervativul şi am observat o substanţă albicioasă în el. Îşi dăduse drumul :)
P.P.S. Nici amicul numărul 4 nu a vrut să recunoască că şi-a dat drumul, dar a aruncat prezervaticul pe geam. Ştim noi mai bine :)

Pentru concursul visurât şi pentru amuzamentul meu.

Primul sărut cu japca

Se întâmpla în perioada în care eram singur acasă şi frecam menta. Vorbeam pe Y!M cu un fel de prietenă, care întâmplător stă în apropiere. Cum eram amandoi plictisiţi, am invitat-o la mine. Vine fata, stăm de vorbă, ne aducem aminte de lucruri, povestim ce a mai făcut fiecare, din astea. La un moment dat, se tot plimba prin spatele fotoliului în care stăteam şi vorbea în continuare. Las capul pe spate să mă uit la ea, când deodată mă prinde cu mainile de fată, se apropie şi mă sărută. Să-mi fut una!! (Nu pătisem niciodată aşa ceva. M-am simţit folosit. Mi-a plăcut că a avut iniţiativă şi că m-a surprins.) M-am intors cu fata spre ea, m-am ridicat în genunchi pe fotoliu şi am continuat să ne sărutam. O mână acolo, una acolo, începusem să mă înfierbânt. Se opreste şi îmi zice că trebuie să se întâlnească sau că o asteaptă maica-sa acasă.
Am întrebat-o : “Chiar ACUM te asteaptă mă-ta? Da-o-n pula mea de treabă…” Bine, n-am fost aşa de mârlan. Nu am întrebat-o dar am gândit-o şi încă o gândesc (întrebarea). A plecat fata, a ajuns acasă, a intrat pe Y!M, iar eu m-am chinuit toată seara să o conving să vină şi să doarmă la mine. Căcat! N-a vrut.

Restul e cancan.

Faza futere este că am fost odată la ea acasă, în Iaşi, să dorm acolo şi în loc să dorm cu ea, am ajuns să dorm cu o colegă de apartament, cu care dealtfel m-am sărutat în noaptea aceea. Acum nu mai ţin minte care din cele 2 situaţii s-a petrecut prima.

Pentru concursul visurât şi pentru amuzamentul meu

Idioţenie

Alina.

Eram la Iaşi şi cred că era weekend. Eram doar cu un coleg în apartament şi tare plictisiţi. Deodată, am început să simt nevoie de afecţiune. Cum nu aveam ataş (a se citi prietenă) în acea perioadă, am hotărât să o sun pe Alina (o fată foarte simpatică şi de treabă cu care eram amic) şi să o invit la mine. Colegul hotărâse să facă full-night la  VooDoo, aşa că rămâneam singur acasă. Sun fata. Acceptă invitaţia. Deja îmi făceam planuri: cu ce o voi servi, ce film vedem, unde dormim, etc. Nu ştiu cum dracu’, de la atâtea planuri, îmi piere cheful să o mai văd. Conving colegul să nu mai plece la VooDoo şi sun fata ca să contramandez totul, însă aflu că e la 200 m de apartament. Înjur puţin, trimit colegul de acasă şi aştept. Soseşte Alina, vorbim, povestim, râdem, dar tot fără chef sunt. Pun un film. Eram atât de plictisit şi sictirit încât am lăsat fata în pat, singurică, iar eu m-am aşezat pe un fotoliu la 2 m de monitor. Am stat ca prostu’ acolo tot filmul.

Buun. Se termina filmul, e târziu şi ar trebui să ne culcăm. Îi este somn şi mie deasemenea, dar nu am chef să mă bag în pat cu ea. Îi arăt camera în care urma să dormim şi îi spun că mai am puţina treabă la calculator. Ea se duce la calculator, iar eu (ca dobitocul) mă apuc de jucat Heroes III. După o oră sau două nu mai puteam de somn, aşa că mă duc în dormitor, mă întind lângă ea, mă întorc cu spatele la ea ( ratat!!! ) şi îmi iau somn.

Pot doar să îmi imaginez ce părere a avut fata despre mine. Ştiu că în momentul ăsta eu cred am fost un mare idiot.

P.S. Culmea e că în perioada aceea am vrut să mă combin cu fata, dar se pare ca “masterplan”-ul meu de a face pe inabordabilul a eşuat. (nr -  nu ştiu ce dracu’ am gândit atunci)

P.P.S. Invoc nebunia temoporară. Îmi pare rău.

Prima bătaie de joc

Acum am să vă povestesc despre fata după care îmi pare cel mai tare rău. Nu pentru că este o fată deosebită, ci pentru că am fost cel mai mare porc din lume în relaţia cu ea. Îmi pare rău, pentru că mi-am bătut joc de fata asta în toate modurile posibile. Alexandra!

Am cunoscut-o pe Alexandra deoarece m-a rugat un prieten să fac mişto de ea. Am intrat pe Y!M, i-am dat add şi am începutsă vorbim. Era atunci (nu ştiu cum este acum) o fată foarte superficială şi materialistă. Primele ei 3 întebări mai serioase care mi le-a adresat au fost:
Ai maşina?
Ai apartament?
Ai bani?
I-am zis că sunt sărac, probabil a fost dezamăgită, însă am continuat să vorbim. După o vreme, a venit la Iaşi cu clasa la un concert sau ceva de genu’ (eu eram student şi ea era încă la liceu). Ne-am întâlnit, am vorbit şi atunci a început “relaţia” noastră. Era însă foarte sufocantă. Telefoane peste telefoane, zeci de sms-uri, n-am mai suportat şi ne-am despărţit. Am continuat să vorbesc cu ea, numai când mă plictiseam. Profitam de faptul că îi sunt drag. Am avut multe “relaţii” de 2-3 zile cu fata asta. O chemam la mine, ne împăcam, mă plictisem de ea in căteva zile şi nu o mai băgam în seamă.
Era şi cam copilă, ajunsese să îmi promită că vom face dragoste de ziua ei, că nu îi pasă dacă vom avea o relaţie sau nu. Citat dintr-un mail: “Şi nu uita de acel pariu……….acum mai mult ca oricând îmi doresc să se realizeze…….dacă cu sufletul nu voi putea fi alături de tine măcar cu trupul………doar pt o noapte……..şi apoi dacă răspunsul tău va fi tot NU…..promit să nu mai amintesc nimic de acest subiect şi sunt dispusă să renunţ la tine ,chiar şi ca amic, dacă tu vrei asta!”

Am tratat-o ca pe un fel de nightfighter (cum zice Eddie Griffin începând cu minutul 1:45). Îi promiteam de fiecare dată că va fi bine. Într-un fel am fost întotdeauna sincer cu ea. I-am zis de fiecare dată că vreau să o fut, însă n-am făcut-o niciodată. Nu ar fi fost greu, cum i-am spus şi ei. Puteam să îi suport telefoanele şi să îi spun că o iubesc, să o fut şi apoi să o dau în pizda mamii ei, dar într-un fel ciudat mi-a fost întotdeauna dragă fata.
Ultima dată când am văzut-o a fost la mine acasă. Am chemat-o, ne-am sărutat, deşi aveam prietenă în Iaşi. Mi-a părut rău în momentul în care buzele noastre s-au atins, însă nu m-am oprit. Am plecat la Iaşi, m-am dus la prietena mea şi a început să sune telefonul şi să primesc mesaje. Atunci a fost ultima dată când mi-a permis să îmi bat joc de ea. I-am trimis un sms: “Te rog frumos să nu mă mai suni. O deranjează pe prietena mea”. Am vorbit cu ea o sigură dată de atunci, la câteva zile după aniversarea ei.

Acum nu îmi mai raspunde pe Y!M şi la telefon mi-e ruşine să o caut.

Alex, îmi pare rău!

t.o.i.l. – varianta ei

Inspirată de o postare de-a lui… here it goes
O să scriu despre Vlad, prima mea dragoste! (fărăa ghilimele, da?)

Eu, puştoaică timidă (excesiv!) de 16 ani. El, în prag de 19. Nici nu mai ştiu.. ţi-am zis atunci la mulţi ani?  Eternul mIRC.. conexiuni realizate prin intermediul lui Bingo avea el impresia că Vlad e băiat cuminte. Şi era. In a geeky kind of way. Cred că împreună eram cei mai cuminţi copii ever. Aşa ăa… 3h de internet mai târziu aveam deja fluturaşi.
Şi în vara 2002 începe procesul meu de maturizare emoţională la care a fost spectator în primul rând o vreme. De mai multe ori! Ajunsesem la 5 oare?
A fost puiul meu. N-am mai avut alţi pui în afară de el! (I keep my promises) Şi sună altfel când îmi zice altcineva aşa. Mi se pare aşa ciudat că după atâta vreme, din când în când, să mă gândesc la chestiile astea. Dar a fost o joacă dulce şi enervantă. Toilica mă lua înapoi de fiecare dată. Pentru că de fiecare dată îl vroiam şi mai mult. Cu tine am învăţat să mă alint, să fiu capricioasă, să fac cele mai ciudate faze. În timp am descoperit că aşa sunt eu, defectă.
Îmi dă un sentiment de căldură amintirea lui… şi aşa va fi mereu. Prima dragoste..